Ce este o procedură accelerată de azil?
În cadrul unei proceduri accelerate de azil, autoritatea competentă examinează cererea de azil mai repede decât în cadrul procedurii obișnuite. Conform noilor norme ale UE, examinarea trebuie, în principiu, să se încheie în termen de trei luni. O procedură obișnuită de azil poate dura, în schimb, până la șase luni.
Procedurile accelerate urmează să se desfășoare la frontierele externe ale UE sau în centrele de primire situate în apropierea frontierelor – adică înainte ca solicitanții de azil să intre pe teritoriul UE. Procedurile accelerate vizează în special solicitanții de azil proveniți din țări de origine în care rata de acordare a protecției este de numai 20 % sau mai puțin.
În aceste cazuri, UE consideră că condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat sau pentru acordarea protecției subsidiare sunt îndeplinite relativ rar. Prin urmare, în viitor, cererile nu vor mai fi examinate în cadrul unei proceduri obișnuite de azil, ci în cadrul unei proceduri accelerate. De asemenea, cererile de azil provenite din aceste țări de origine sunt respinse mai des ca fiind „în mod evident nefondate”.
Este însă important să reținem că, chiar și în cadrul unei proceduri accelerate, fiecare cerere de azil trebuie examinată în mod individual. Persoanele provenite din țările de origine vizate nu pot fi respinse în bloc. Acestea își păstrează drepturile în cadrul procedurii de azil și pot introduce căi de atac împotriva unei decizii de respingere.
Odată cu lansarea GEAS, se modifică reguli importante pentru solicitanții de azil din UE. Printre acestea se numără noi proceduri de screening, proceduri la frontieră, reguli mai stricte în cadrul Regulamentului Dublin și posibile reduceri ale prestațiilor. Cine este afectat și ce se schimbă mai exact?...
Solicitanții de azil din aceste țări trebuie să se aștepte la proceduri accelerate
UE a publicat acum o listă a țărilor de origine pentru care rata de acordare a azilului în anul 2025 a fost de cel mult 20 la sută. Această listă va servi în viitor ca bază pentru a decide dacă solicitanții de azil trebuie să treacă printr-o procedură accelerată.
Printre cele mai importante țări de origine cu o rată de protecție de cel mult 20 la sută se numără:
- Irak (18,4%)
- Republica Democratică Congo (15,9 la sută)
- Nigeria (14,3 la sută)
- Pakistan (13,3 la sută)
- Mexic (12,7 la sută)
- Kazahstan (12,4 la sută)
- Sri Lanka (12,3 la sută)
- Indonezia (11,7 la sută)
- Turcia (11,7 la sută)
- Liban (11,6 la sută)
- Iordania (10,4 la sută)
- Thailanda (10,6 la sută)
- Algeria (8,7%)
- Uzbekistan (8,8 la sută)
- Africa de Sud (8,1 la sută)
- Senegal (7,8 la sută)
- Angola (7,4%)
- Georgia (6,1%)
- Kosovo (6,0 la sută)
- Ghana (5,8 la sută)
- Tunisia (4,9%)
- Cambodgia (4,9%)
- Maroc (4,5%)
- India (2,2%)
- Venezuela (2,2%)
- Vietnam (2,3%)
- Serbia (1,9%)
- Macedonia de Nord (0,6%)
- Bosnia și Herțegovina (0,8%)
- Republica Moldova (0,8%)
Ce înseamnă acest lucru pentru solicitanții de azil din aceste țări?
Solicitanții de azil proveniți din aceste țări de origine pot fi incluși, începând cu 12 iunie 2026, într-o procedură accelerată de azil. De cele mai multe ori, chiar înainte de a intra pe teritoriul UE.
În cazul în care, în urma examinării, autoritatea constată că nu există dreptul la protecție, cererea de azil poate fi respinsă ca fiind în mod evident nefondată. În acest caz, se poate refuza intrarea pe teritoriul UE sau solicitantul de azil trebuie să părăsească din nou teritoriul UE.
Persoanele vizate pot, desigur, să introducă în continuare căi de atac împotriva deciziei. În cadrul procedurii accelerate se aplică însă termene mai scurte și reguli mai stricte decât în cadrul procedurii obișnuite de azil