Astfel, Curtea Federală de Justiție clarifică faptul că interdicția de discriminare nu se aplică numai proprietarilor, ci și agenților imobiliari. Acest lucru este deosebit de important, deoarece agenții imobiliari decid adesea cine este invitat să viziteze o locuință.
Cazul: refuz cu nume pakistanez, acceptare cu nume german
Punctul de plecare al cazului a fost căutarea unei locuințe de către o femeie din Hessa. În noiembrie 2022, ea a aplicat de mai multe ori prin intermediul unui formular online pentru locuințe intermediare de către o agenție imobiliară. Ea a indicat numele și prenumele său pakistanez. Conform hotărârii judecătorești, ea a primit însă un răspuns negativ la toate cererile, printre altele pe motiv că la momentul respectiv nu mai erau disponibile termene libere pentru vizionare.
Pentru a verifica dacă acest lucru era adevărat, femeia a făcut alte solicitări cu informații identice privind venitul, profesia și mărimea gospodăriei. A schimbat doar numele și prenumele, folosind nume care sunau german, precum „Schneider”, „Schmidt” și „Spieß”. În aceste cazuri, i s-au oferit programări pentru vizionare.
Întrebările cu numele ei străin au rămas însă fără răspuns sau au fost respinse. Pentru reclamantă era evident că nu lipsa întâlnirilor, ci numele ei – și asocierea cu originea ei – era motivul respingerii. Femeia a contestat această decizie, însă fără succes inițial.
Cazul a trecut prin mai multe instanțe
În primă instanță, Tribunalul din Groß-Gerau a respins acțiunea. Cu toate acestea, în apel, Tribunalul regional din Darmstadt a ajuns la o altă concluzie.
Judecătorii au considerat că tratamentul diferit – un refuz în cazul unui nume cu rezonanță străină și o invitație la vizionare în cazul unui nume german, în condițiile în care celelalte informații erau identice – constituie un indiciu puternic de discriminare. Prin urmare, Tribunalul Regional din Darmstadt a acordat reclamantei o despăgubire în valoare de 3.000 de euro și a obligat agentul imobiliar să suporte o parte din cheltuielile de judecată.
Agentul imobiliar a contestat această hotărâre. Cazul a ajuns în fața Curții Federale de Justiție (BGH), cea mai înaltă instanță civilă din Germania.
Hotărâre: Agenții imobiliari sunt obligați să respecte legea privind egalitatea de tratament
În fața Curții Federale de Justiție s-a pus o întrebare importantă: Le gea generală privind egalitatea de tratament (AGG) se aplică și agenților imobiliari sau doar proprietarilor?
În cele din urmă, contractul de închiriere este încheiat între proprietar și chiriaș. Agenții imobiliari acționează adesea „doar” ca intermediari: cu toate acestea, ei decid adesea, în numele proprietarilor, cine este invitat să viziteze apartamentul.
Explicație: Legea generală privind egalitatea de tratament (AGG) are scopul de a proteja persoanele împotriva discriminării. Aceasta interzice discriminarea pe motive de origine etnică, religie, sex, vârstă, handicap sau identitate sau orientare sexuală, printre altele.
AGG se aplică nu numai în viața profesională, ci și în viața de zi cu zi, în cazul serviciilor accesibile publicului. Aceasta include în mod expres și accesul la locuințe. Scopul legii este de a preveni discriminarea și de a oferi persoanelor afectate mijloace juridice eficiente.
În cazul concret, Curtea Federală de Justiție a clarificat: dacă un agent imobiliar oferă apartamente în mod public – de exemplu, prin intermediul unui portal online – și decide cine este invitat la vizionare, acțiunile sale intră sub incidența AGG.
Curtea a subliniat că agenții imobiliari joacă un rol decisiv. Fără invitația lor, mulți dintre cei care caută o locuință nu ajung nici măcar la vizionare și, prin urmare, nu au nicio șansă reală de a obține locuința. Cei care discriminează persoanele care caută o locuință în acest proces de selecție pe criteriul originii etnice încalcă interdicția de discriminare.
Dacă agenții imobiliari ar fi excluși din domeniul de aplicare al AGG, ar apărea o mare lacună în materie de protecție. Protecția legală împotriva discriminării ar fi inutilă. Prin urmare, potrivit instanței, agenții imobiliari trebuie să răspundă și ei pentru comportamentul discriminatoriu.
Dovada discriminării: probele indirecte sunt suficiente, „testarea” este permisă
Un aspect important al deciziei se referă la probe. Curtea Federală de Justiție clarifică faptul că persoanele afectate au dreptul să solicite teste pentru a descoperi posibile discriminări. În cazul concret, tocmai comparația între solicitările cu nume care sună străin și solicitările identice cu nume care sună german a furnizat un indiciu puternic de discriminare.
Conform prevederilor Legii generale privind egalitatea de tratament (AGG), este suficient ca persoanele afectate să prezinte dovezi care indică o discriminare. Apoi, cealaltă parte trebuie să demonstreze că a existat un motiv obiectiv (adică nediscriminatoriu) pentru tratamentul diferit.
În cadrul procesului, agentul imobiliar a susținut că nu erau disponibile termene pentru vizionări. Această explicație nu a convins însă nici Tribunalul Regional din Darmstadt, nici Curtea Federală de Justiție.
De asemenea, instanța nu a constatat nicio abatere din partea reclamantei. Nu existau indicii că aceasta ar fi formulat cererile de testare doar pentru a solicita ulterior o despăgubire. Factorul decisiv a fost mai degrabă faptul că aceasta căuta cu seriozitate o locuință, iar cererile aveau doar scopul de a verifica refuzurile suspecte.
Concluzie: Ce înseamnă hotărârea judecătorească pentru cei afectați?
În final, Curtea Federală de Justiție a confirmat decizia Tribunalului Regional din Darmstadt: agentul imobiliar trebuie să plătească reclamantei o despăgubire de 3.000 de euro și să suporte o parte din cheltuielile de judecată. Președintele completului de judecată, Thomas Koch, a vorbit la pronunțarea sentinței despre un „caz clar de discriminare”.
Această hotărâre are o importanță deosebită pentru persoanele care caută o locuință. Ea arată clar că discriminarea pe baza unui nume cu rezonanță străină poate avea consecințe juridice concrete .
Este deosebit de important faptul că responsabilitatea nu se limitează la proprietar. Și agenții imobiliari pot fi trași la răspundere dacă preselectează candidaturile sau acordă vizionări în funcție de originea persoanelor.
Persoanele care au impresia că sunt discriminate în mod sistematic în căutarea unei locuințe din cauza numelui sau a originiilor pot documenta acest lucru prin mijloace adecvate – de exemplu, prin solicitări de testare comparabile – și pot întreprinde acțiuni legale împotriva acestui lucru.
În același timp, hotărârea transmite un semnal clar proprietarilor și agenților imobiliari: procedurile de selecție trebuie să fie transparente, obiective și nediscriminatorii. Sunt admise criterii precum venitul, dimensiunea gospodăriei sau bonitatea. În schimb, sunt inadmisibile deciziile bazate pe nume, origine sau caracteristici etnice.
